De ziua poeziei
De ziua ta, IUBITĂ POEZIE,
mă-nchin, cu mulțumire, că exist!
Ador minunile ce-n frenezie
tu ni le scoți din lacrimi și din vis.
Fără de tine, lume-ar fi săracă
și vitregită-n inimă ar fi.
Pe suflet, s-ar așterne promoroacă,
de n-am citi și-am scrie poezii.
Cu fiecare vers ce ne răsare,
sporim comoar-adusă din Divin,
iar fiecare strofă-i ca o floare,
ce-mbată cu al ei parfum sublim.
Din zâmbete, uitare si destin
ne țesem poezia fiecare
și fiecare ne dorim să știm
ce vom găsi dup-a noastră "plecare".
Mai știm că DUMNEZEU ne cerne Ființa
și-alege "vasele" în care pune
"Talantul"... ce omoară neputința
și ne trimite-al LUI Frumos în lume.
Poeții știu că de la EL cobori,
fiind, tu, Poezie, nesfârșită...
urât si întuneric când dobori
cu a ta frumusețe INFINITĂ.
Să nu ne părăsești în veci, iubito,
și să ne bucuri mii si mii de ani!
Tu cânți IUBIREA ce toți ne-am dorit-o!
Te rog, primește-un sincer "LA MULȚI ANI! "...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.