Trist noroc
M-ai vândut înspre amiază
Ochilor... ce lacrimează,
Brațelor înlănțuite
Pe chemări... și pe ispite.
M-ai amanetat în grabă
Pe o clipă... veșnic oarbă,
Împletindu-ți în păr macii
Înroșiți de dor... săracii.
M-ai împrumutat... o noapte,
Pe mătăsuri și pe șoapte
Ce mă ard... și mă pătrund
Visele când ți-le-ascund.
M-ai pierdut apoi.... știi bine
Înțepată-n mărăcine
Lâng-o margine... de seară,
Trist noroc... dulce povară.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.