Pat de ciulini
În așternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniștită
... cioburi
din frumusețea dimineții
în care a-nțeles
că tu erai
singurătatea ei
niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel sau altul,
a devenit purtător de ciulini,
cu fruntea în sânge
și brațe spre lumină împletite
în rugăciuni de iertare
pasiv a cântat sufletul
in aceleași tonuri
... și viața are poteca ei.
poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Eliana Serban

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre odihnă
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.