Zi si noapte fără lumină
dumnezeu prin iarbă culege licurici
îi lipește pe cer într-un bloc de desen
în colțul din dreapta sus
păpădie răscoaptă
pe fața nevăzută lumii
o gutuie rostogolindu-se
soare lună stele scrijelesc jumătăți
în jurnalul bătrânului
a făcut luminători peste tăria cerului
vărsat de vânt în pânza artistului
pietrele două câte două împrerecheau morminte
după fotografia unor intenții
în El crește nisipul
se adâncește în tine
blesteme pe limbile ceasului
crucea
ultima vegeteare
în pământul răbdărilor
a despărțit ziua de noapte
pipăind suflete pe dinăuntru
palmele au propria memorie
ele închid întunericul
inima far spart în portul pescarilor
ochii au urcat la cer singuri
doamne ia-mă de mână
și trece-mă dincolo
poezie de Vasile Iftime (1 martie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.