Se-așează iarna
Pe frunte-mi ard zăpezi topite,
De gânduri și de vise de opal,
Ce-mi fulguie prin clipe irosite
Și prin căldura... tainicului șal.
Venit-a iarna rece, de la munte,
Furtunile de-argint, ne ispitesc,
Brazi-și pitesc tăcerile cărunte,
Iar vântul nopții... bate nefiresc.
Este vacarm, e ger, șacali urlă
O candelă străluce-ntr-o odaie,
Troienele-s la margine de gârlă
Și focu-n sobă arde... vâlvătaie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.