Să vă colind
Aș vrea să vă colind, eu n-am glumit;
Niciodată nu ne urăm destul,
Sărbătorile, parcă, s-au grăbit,
Iar răul vine fără preambul.
Mantia albă cade, salvatoare,
De parcă vrea, păcatele, s-ascundă,
Îmbracă geamuri și copaci în floare,
Pătrunde peste tot și ne inundă.
Iarna s-a-ndrăgostit de România,
S-a instalat comod la ea acasă,
Căci vrea să-și mai îmbrace-o dată ia,
În orice anotimp, e tot frumoasă!
Luați de val, uităm copilăria
Și obiceiurile din străbuni,
Păcat e, să uităm să iubim glia,
Păcat e, să uităm să fim români!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.