Nu mai facem diamante
Nu-s întoarceri, doar plecări,
Noi mormane de gunoaie,
Fete blonde prin parcări
Și indicii despre ploaie.
Nu mai facem diamante,
Dispărută-i apa grea,
Lumea caută calmante,
Vremea care vine-i rea.
Ninge cu impertinență,
Proști se visează zei,
Incoloră decadență
A-mpărțirilor la trei.
Unii râd, alții înjură
Fără noimă, reticenți,
Aroganți peste măsură,
Dar frustrați și impotenți.
Nu-s întoarceri, doar plecări,
Năluciri deloc charmante
Și aceleași provocări,
Stranii și halucinante.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.