Nu-i un joc
Tu m-ai creat aproape din nimic
Și mi-ai dat scânteieri de diamant,
De mă scufund, m-ajuți să mă ridic,
Doar tu-mi risipești grijile-n neant!
Să mă cuprinzi și să mă strângi ușor,
Ca și cum ți-ar fi teamă că mă pierzi;
Scăldați în petale albe de dor,
Să-mi șoptești tandru și să mă dezmierzi.
Să nu crezi că iubirea e un joc,
Din care-ai să te poți opri când vrei,
Ți-s fericirea, tu al meu noroc
Și-oriunde, te-or însoți pașii mei!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.