Dincolo de vis
privește crângul
cum ai privi un cer
statuie a singurătății
după valul de aer polar
ochii tăi vor zări
un pământ reavăn
ce alunecă-n ei
fragil ca frunza de mesteacăn
atunci vor ști să vadă
ochii tăi
singurătatea golului rămas
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre sculptură, poezii despre ochi sau poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.