De primăvară
M-am tratat mai ieri, de fiere,
cu o lingură de miere
făcută de albinuțe
din cinci flori de părăluțe.
Fără doctori, fără bani,
am mai câștigat mulți ani.
Chiar nimic nu mă mai doare
și-acum mă răsfăț în soare.
..................................................................
Aștept dulcea primăvară, să îmi murmure de viață,
stele proaspete să nască, să le-nfeșe-n dimineață,
inima lumii-nverzite să își strige nemurirea
odihnită-n albul iernii, isprăvindu-și adormirea.
Fără lacrime amare, un izvor susură-n munte
și, ghiduș, cu duioșie, mângâie stânca pe frunte.
Două flori de colț, pereche, ce privesc la nori hoinari,
stau de vorbă liniștite, cochetând cu doi bondari.
Căprioara, cu ochi umezi, mulțumește ierbii crude,
un cocoș cucurigește, însă nimeni nu-l aude.
E singur în vârf de munte, c-a zburat mult prea departe
și o genune adâncă de găinușe-l desparte.
Brazii-mbrățișează vântul care bate ca nebunul!
Pui de vânt ce strigă tare că e rudă cu taifunul.
Numai ploaia-l potolește și-l adoarme cu povești:
"Stai blând copilașul mamii, că dacă strigi, răgușești!".
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.