Pași în timp
am obosit de mers în gol
am pus tâmplele pe genunchiul vieții
înainte de a despuia sufletul de tristețe
am luat un lanț să îmi leg durerea
zăcea aiurea pe drum
un foc să îmi vindec rănile trupului
și un laț să...
spune omule, spune...
până unde vor curge lacrimile mele
pe cer, o stea va potrivi pașii mei
în timp
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.