Valentin vs Dragobete

Bătrânul Dragobete s-a trezit
Acum mai actual ca niciodată,
Puţin cam demodat, dar fericit...
La fel ca naţiunea derutată.

Şi dacă e precum au spus-o unii
S-a conservat pentru eternitate.
Era doar vis în somnul raţiunii
Şi-a devenit acum realitate.

Din negurile vremilor apuse
Cu inorogi şi cai înaripaţi,
Legendă a iubirilor nespuse
Şi datină uitată din Carpaţi.

Un obicei păgân uitat de plebe,
Cam din acelaşi leat cu Făt-Frumos,
Cu zmeii şi Pepelea din proverbe,
Născut de dinainte de Hristos.

Mirându-se de-aşa minunăţie
Moşneagul încă verde şi senin,
În straie albe cu suman şi ie,
S-a întâlnit cu Sfântul Valentin.

Străinul a făcut o reverenţă,
O plecăciune până la pământ
Şi-n latineşte blând şi cu decenţă,
I-a adresat în şoaptă un cuvânt:

-Ştiu cine eşti bătrâne Dragobete.
Mi-au povestit feciorii ce iubeau
Codanele desculţe, cum erau,
Şi între timp s-au încălţat cu ghete.

Tu eşti cel ce i-a pus dorului nume,
Eşti spiritul Cuvântului de dor
Şi viul grai al tainelor străbune,
Ce L-a rostit Divinul Creator.

Acela ce din veac se pomeneşte
De robi ai dragostei înflăcăraţi,
Cu drag, iar a-ndrăgi e omeneşte
Şi datină a gliei din Carpaţi,
De când înfioraţi de doruri grele
Izvoarelor balada le-ascultau,
Apoi feciori cu fete se iubeau
Şi se-nălţau la ceruri printre stele.

Şi mulţumind lui mister Valentin,
Bătrânul se înclină şi răspunde:
-La sfinţi nu pot decât să mă închin,
În ţara mea sau pe Pământ oriunde.
A spune te iubesc ori I love you
Mesajele iubirii nu se schimbă,
Iară ‘naintea ei eşti singur tu,
Indiferent de naţie sau limbă.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!