Crimă
Nu vreau să-ngrop mii de vise ucise,
cât timp nu-nțeleg pentru ce-au fost proscrise!
Cum să nu doară a lor netrăire,
când toate erau în culori de IUBIRE?!
Mă amăgesc, știu că n-o să-nțeleg!
Chiar de-aș putea, n-aș mai ști ce s-aleg...
E mult prea târziu și adorm chinuită,
inima doare, bătând obosită.
M-apropii de-ACASĂ cu fiece zi
și-ncerc să păstrez tot ce nu pot păzi
de somnul cel negru, ce-mi spune-n glas stins
că ochii închiși ucid orice vis...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.