Descânt
Mă plec 'naintea voastră, omenire,
Cu tot respectul meu cel cuvenit:
Voiam spășită să vă dau de știre
Că nu-mi e rostul totuși adormit.
Dacă-mi petrec viața solitară,
Ascunsă sub umbrarul de idei,
Vă recunosc a suta mia oară
Că-mi pasă de Lumina din condei.
Aproape e de noi fantastic Cerul
Pe cât de-aproape-i ploaia când iubești.
În toate împrejur e-ascuns misterul
Și totuși clară-mi este una: Ești!
Nu-ți fii atunci o pură întâmplare,
Ci te închină la Iubire sfânt!
Nu-și are rost nimic, necum valoare;
Doar astfel poți, tu om, să-ți fii descânt.
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Staicu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre știri
- poezii despre viață
- poezii despre valoare
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.