Vieți separate
Ne regăsim in două paturi
Când noaptea trena ei o lasă
Si ne impiedicăm de praguri
Ce-au separat viața noastră
Aceeași casă și alee
Aceeași masă așezată
Dar am pierdut se pare-o cheie
Și avem mâna inghețată
Vag ne zâmbim la o cafea
Si ne dăm "bună dimineața "
Nu știe nimeni că in ea
Se -ascunde disperată ceața
Viața merge mai departe
Ce fericiți ne cred vecinii
Mi-ai fost pe rând si soț și frate
Nu vede nimeni mărăcinii
Dar când perdeaua este trasă
Paloarea chipului ascunde
Durerea-n inimă neștearsă
Unei iubiri demult pierdute
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.