Viaţa ca o lecţie învăţată

Dorind să se (re)confirme pe sine, irefutabil,
Continuu, natura ne aruncă provocări:
În echilibrul precar dintre practic şi dezirabil,
Ne vrea mai încrâncenaţi pe-ale vieţii cărări.

Mai mult sau mai puţin acute ori terne,
Perfide, mocninde sau rafinate la faţă
Toate dezechilibrele lumii moderne
Se regăsesc în locul geometric numit viaţă.

Din prea multă confuzie, în iureşul interior,
Cu care ni-i prigonită pe dinăuntru fiinţa,
Trăind cu teamă orice dezechilibru a prior′,
Nu facem altceva decât s-anticipăm suferinţa.

Suferinţa are, cu siguranţă, şi rol creator,
Deşi pare povară chiar şi vremelnica durere.
Cu migala celui mai tenace învăţător,
Ea predă lecţii despre câştigul de putere.

Care preface suferinţa-n prudenţă fecundă
Cum se căleşte fierul la flacăra alcalină;
În rezidenţa asigurată de propria-ne umbră,
Lecţiile învăţate nasc armonice de lumină.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!