Nebuna noapte de iubire

Privind pe boltă stelele aprinse
Cu dor nebun de buze şi suspin,
Pe pragul desfătărilor nestinse
Am aşteptat cu floare de mălin.

Tu ai venit cu buzele flămânde
Şi şoapte renăscute din tăceri,
Ca să trăieşti dorinţele arzânde
Sedusă-n labirint de mângâieri.

Eu am şoptit cu vocea însetată:
-Prin Universul nopţii te aştept-
Şi ne-a unit destinele de-odată
Nestăpânita strângere la piept.

Şi un talaz e-a trupului dorinţă
Nascută-n nopţile de aşteptări,
Îmbujorând de-acum a ta fiinţă
În mângâieri şi blânde sărutări.

Dar am trăit păcatul desfătării
Pe-altarul nesfârşit de dăruiri,
Şi am şoptit suspinele plăcerii
Într-o nebună noapte de iubiri.

Sălbatica şi dornica-mi privire
S-a odihnit pe trupul tău în zori,
După nebuna noapte de iubire
Ce-a zămislit urcările spre nori.

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!