Nu mă sufereai pentru ce-ți era potrivnic în prezent sau în viitor. Te zbuciumai pentru ce nu se mai putea schimba, pentru ce n-a fost. Te considerai vinovat...
Nu mă sufereai pentru ce-ți era potrivnic în prezent sau în viitor. Te zbuciumai pentru ce nu se mai putea schimba, pentru ce n-a fost. Te considerai vinovată. Mi-am dat seama că aceste suferinți sunt tocmai plata cu care îmi ești datoare. Ele spărgeau, și lăsau să cadă la pământ, crusta, scoteau la iveală blândețea, căldura, gingășia feminină. Te nașteai din nou? Te nășteai încă o dată, pentru mine? Înseamnă că vei fi ca la început? Și că, pornind din acel punct, am să te modelez după voia mea, făcând din tine operă proprie? Dar cine se poate naște a doua oară în același trup? După ce trupul a fiert în cazanul de pucioasă al vieții? Și a fost impregnat de licoarea galben-spectrală?
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Votează! | Copiază!
Cartea "Artemis sau Uzurparea sentimentului" de Dumitru Popescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.