Voință
sunt a timpului vasală dar nu pot ca să trăiesc
numai cu dorințe nude fără să le împlinesc
știu, lirismul mă cuprinde în grădina mea cu meri
însă pasul îmi e sigur chiar de lunecă-n tăceri
gheizere răzbat adesea aruncând vorbele arse
nu mă voi ruga la nimeni, nici la îngeri nici la astre
am voință și putere ca să cred numai în mine
să deosebesc nimicul, să-l separ de ce e bine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.