Adăpostul
o casă tăcută
era zid în natură
casa era veche, tavanul absent
cuvântul obosit, nimic coerent
ploaia țipa prin ferestre
la poartă, un geamăt, o șoaptă
părăsisem un timp
mă întorceam în alt timp
lângă soba de tuci, creionam la povești
ascultam iar un glas din pădurea de ieri
miroseam a cetină într-o casă din cer
ciocăneau tăceri în pereți
deschideam, eu veneam, tu plecai
dacă aș ști, atunci ce ar fi
era orb în lumina de azi
singuratic și trist
căutam adăpost între morții încă vii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.