Superstiții
Că-i marți și treișpe n-ar fi bai
Și nici că un cotoi
De prin al Iadului serai
Prin față-mi trece-apoi,
Dar să îmi spună mie Ea
Să merg mai cătinel,
Că-s toate semne și-aș putea
Să mă gândesc nițel?!
Păi... mă gândesc, dar cum să fac
În spate câțiva pași?
Marșarier? Oi fi eu Rac,
Dar, ca șofer, mă lași?
Mai știu credințe, câteva,
Da'-s toate fără rost,
Făcute, parcă, doar să stea
Cuminte... omul prost.
Sunt multe, n-am să vi le spui,
Că par de-apocalips,
Și nu mai știu nici ce făcui
De-mi pune mâna-n ghips.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.