După ce ne băgăm sub cer
să nu ne mai vadă toate lighioanele
stingem luna cu o suflare din inimă
tu îmi numeri femeile de pe piept
ca pe niște evenimente solare cu umbreluțe de paie
apoi ne îmbrățișăm ca să nu ne rătăcim
din când în când nu mai știm cine care mai e
dar ne căutăm disperați buzele
să respirăm cumva dincolo de plămâni
printr-un fel de branhii
care strecoară iubirea din transpirația frunților
întotdeauna sfârșim goi pe un câmp înmiresmat
tu albă și cu un zâmbet care pomenește raiul
eu despletind inutil margaretele
adâncit într-o oboseală frumoasă
în care fiecare soldat devine fluture
iar bombele atomice
recipiente cu șampanie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre șampanie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fluturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.