Eu mă răstigneam în iubire
Știu că se face frig și mai știu că tu nu mai semeni cu oglinda Nu mai vreau să mă întorc
Ceva îmi spune că pietrele ard prea devreme
În iarbă găsesc nasturi galbeni de aur
În ecoul toamnei
Greierii înnebuniți de atâta soare lânga râu îl văd pe Dumnezeu, șezând pe genunchi
Să fie adevărat că ai rămas în toamnele inimii mele,
Când eu mă răstigneam în iubire?
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.