Voi muri...
Poate că voi muri iarna ca iernile ce se opresc în târguri
Țiganii de mătase mă vor îngropa în dansul lor
Și steaua călătoare, răstignindu-și razele se tot oprește
La geamuri depărtării albastre
Doar sufletul visează și restul e profan
O pată de lumină se scurge
În intuneric un duh de pace
Ochii tăi mă m-ai ating, când eu visez că ninge
Cu degete înstelate, copilul din mine gângurind cuvinte.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.