Drumul pietruit
Câtă bucurie în miez de noapte mi se-ntinde-n față,
Nu-i pot răspunde cu lacrimi, gândului sublim,
Am un singur suspin,
Am învățat să nu mai văd decât plinul paharului,
Să nu simt a ispitei chemare,
Oceanului să-i răspund cu ardoarea unei ființe,
Dusă dincolo de valul iubirii divine,
Să retrăiesciubirea cu speranța unei deschideri continue,
Să visez ca să albim frumos,
Ghețarii să fuzioneze cu lumina și zâmbetul
Să trăim ca să iubim continuu
Să simțim cum căldura inimilor
Ne va deschide drumul pietruit de razele solare,
Un drum pavat cu roci de cleștar, a inimii chemare.
Un vânt ca un ecou conjugal.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.