Fabulă "politically correct"

Odată, Leul, Rege şi-Împărat,
Întreaga junglă a chemat la sfat:
- Iubiţii mei, a cuvântat Felina,
Eu vă iubesc mai mult decât lumina,

Dar mi-este greu dreptatea s-o împart,
Şi libertatea, şi democraţia,
Când unii dintre voi, aici, de faţă,
Cu mult prea multă hrană se răsfaţă!

De pildă, tu, furnica, n-ai ruşine?
Nu-mparţi nimic din masa ta, cu noi!
Mănânci prea mult! Enorm! Nu se cuvine
Să mai posteşti, căci toţi avem nevoi?

Iar tu, gurmand gândac, şi tu, brotace,
Chiar nu vedeţi ce mult v-aţi îngrăşat?
Atât de lacomi sunteţi, şi rapace,
Că nimănui, o frunză nu aţi dat!

Vai mie, că mă rog, postind într-una
Ca rege peste regnul animal,
Să fie necuvântătoarele - ca una!

Şi tot vorbind aşa, zări un cal –

Vă rog să mă scuzaţi pentru o clipă!
Să-mi iau şi eu fărâma de pesmeţi!
Şi Leul mâncă calul tot, în pripă –
Şi reveni-n studioul de potenţi –

Aşa cum vă spuneam, ştergându-şi botul,
Se cade, zise Leul, să postim!
Şi când mâncăm, la toţi să dăruim
Democraţia, Libertatea – Totul!

Morala: Unde e, s-o împărţim?...

fabulă de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Sanddy
Votează! | Copiază!