A fi viu

Cine ne-a lăsat în iarba de păşunat a sperat
Că nu ne vom descurca să-ajungem înapoi în inimi plăpânde,
Dar de am lua un nor de pe cer şi l-am lăsa aruncat,
El tot ar călători prin eter până la noi.
Simţim, aşadar să trăim şi să luminăm altarul iubirii,
Ni se aprinde flacăra!
De am putea să ne privim în ochi, simţind vibraţia sufletului pereche!
Uneori nu simţim nici de ce are nevoie sufletul nostru
Pentru a fi în armonie cu trupul şi mintea,
Credem că înainte de a aprecia trebuie să facem retrospectivă.
Cu lacrimi şi multă iubire în jur putem fi vii, noi, numai noi.
Viaţa este un curcubeu de sentimente contrarii.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!