Ea
se strecoară prin frunze,
prin liniști,
prin înserări,
ca un trecut presărat
cu anotimpuri de cenușă
ale unei țigări în
descompunere.
mă cuprinde
fantoma nemuririi
prin greșeală,
lăsați-mă să omor blestemul acelui alter-ego
năruit
pentru a cincea oară,
lumina mijește din crepuscul,
iubirea mea primară
cu instincte de domnișoară târzie,
puncte de vedere ale pendulei negre sculptate în ceară,
când iubirea asta albastră mi-e seară,
îmi strâmb canin dinții roșii de opal efervescent
care nu vreau (vrei, vor) să mai doară
~ prin lumina sublimă a candelei,
legenda somnului,
Ea devine ea, tu ești axioma,
iar ei spun că Ea (ea) e vie,
în timp ce-i privesc orb sicriul
și privirea pustie
poezie de Diana Cosma
Adăugat de Sanddy
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Cosma. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.