Unire-n cuget şi-n simţiri, Români!

Ţara mea-ţi sărut obrazu
Munţi, dealuri şi Câmpie,
Nu e ţară mai frumoasă
Pe pământ, ca România!

Mândră eşti ca paradisu
Şi rotundă ca un soare
te-a unit Mihai Viteazu
Într-o zi de sărbătoare.

Au zădărnicit Unirea
Şi-au ucis pe cel viteaz
Au urmat câteva veacuri
De durere şi necaz.

A urmat răznită ţară
Şi românii-ndureraţi
Că ningea cu suferinţă
Peste falnicii Carpaţi.

Dumnezeu, iubind Românii
Ne trimise călăuză
Şi Moldova cu Munteania
Le unise Domnul Cuza.

În ardeal plângeau Românii
Aşteptând măreaţa clipă
Căci, Uniţi, doreau s-ajungă
Sub o singura aripă.

A sosit şi clipa aceea.
Ca şi binecuvântare,
Când s-au reunit Românii
Într-o Românie Mare.

Cântă azi, la Alba-Iulia
Şi la Iaşi şi-n Bucureşti
Imnul izbăvirii noastre
Şi-a Unirii Româneşti.

Ştim că lacomi ca şi lupii
Mulţi străini ar vrea s-o guste
Dar vom sta mereu de strajă
Nesătulelor lăcuste.

ION VORNIC-RÂCU
poet tăran, Vârciorova
(Caraş-Severin)

poezie de Ion Vornic-Râcu din Banatica I
Adăugat de Bachin Deian
Votează! | Copiază!