Învaţă-mă trăgând la jug

Învaţă-mă trăgând la jug
Să cânt cu lacrima pe strune,
Să fiu urechea celui surd
Şi pâinea celui ce îndură...

Învaţă-mă să fiu cuvânt
Cu litere de-mbărbătare,
Şi dac-oi fi prea obosit
Să nu cârtesc de-nstrăinare.

Ducându-mi crucea zi de zi
Să nu pierd urma Ta lăsată,
Ţinând privirile-n pământ
Şi fruntea prea îngrijorată,

Că altfel, pentru ce-am primit
Întrg paharul sorţii sfinte,
De nu merg până la mormânt,
La piatra veşnic prăvălită...

Şi-atuncea poate-ntr-un sfârşit,
Dar şi-nceput de-o nouă viaţă,
Voi absolvi liceul sfânt
Cu lacrimi noi pe faţă...

Şi degetele Tale-ntâi
Îndată-mi vor atinge ochii,
C-am învăţat trăgând la jug
De Tine, Doamne, să m-apropii.

poezie de Mihai Ghidora (9 decembrie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Votează! | Copiază!