De seară...
Tu, zămislire, a visului strună,
Rogu-te cânta-mi de noaptea cea bună,
Stai și alintă-mi când somnul se-așterne
Nimbul ființei cu mâinile-ți perne...
Mai voi un surâs oghială să-mi fie,
Un leagân din ochi lucind poezie,
Un piept voluptos ce-i desprins dintre flori...
Du-mă din seară, iubind iar în zori!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.