Fără îngeri
Am obosit să mă ascund-n spatele monitorului
Parcă aș fi în fața unei ape vii
Ceva încremenit ce prinde viața
Brrrrrrr
Mi-e teamă să nu fiu absorbită
Dincolo...
Dar... parcă...
aș vrea să mă dizolv printre pixeli
În cea mai erotică îmbrățișare din lume
Cea mai desăvârșită iubire
Un program nebun de fericire
Scriind
Răsfoind
Mințind
Vrăjind
... în rând cu lumea
Inventând povești nicicând posibile
Cuvinte împușcate cu încredere
Victime zdrobite...
P a l m a r e s
Mda... pustiitoare treabă
Monitorul!
Dar incredibil de plăcută
Cel mai adulter păcat
O biată viață trăită electronic
Umanitatea uitată până la absurd -
Cine mai are nevoie de noi pe-aici?
E pustiu aici... și-acolo...
O lume fără îngeri!
poezie de Gabriela Marcian
Adăugat de Yunonna
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Marcian. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.