Amintirea ta
Privesc pe cer
stele fără număr
plăpânde gânduri tresar
în albastre amurguri
pescărușii își resfiră aripile
în briza îmbietoare
cu aromele-nserării
jur-împrejur razele lunii
sting conturul umbrei
din adâncuri
frumusețea clipelor profunde
din lumină și întuneric
tăceri din cercuri mari de ape
se prind în cunună
timpul, ca o plutire nefirească
îmi amintește de tine,
castele de nisip spulberate...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.