Clipa fericirii
Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
și ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înțeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
și aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te așez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.
poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.