Mă dezbrăcasem de parfumul dulceag și inima rece îi șoptea numele blând, sărutându-i urma pașilor mici. M-am ghemuit în pământul umed încercând să-i adulmec ...
Mă dezbrăcasem de parfumul dulceag și inima rece îi șoptea numele blând, sărutându-i urma pașilor mici. M-am ghemuit în pământul umed încercând să-i adulmec prezentul viu, încă neatins de dorința regăsirii în jumătăți de suflet. Voiam să o alung și să o caut cu disperare până în adâncuri de iad nevăzut. Acolo am întâlnit-o când mi-a fost dor. Poate era la capătul lumii sau la mine în suflet. Nici nu mai știu. Țin minte doar că m-a privit și mi-a spus să rămân. Abia atunci am înțeles că si iadul e locuit de îngeri.
Andreea Palasescu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.