Apusul pustiu
Mama întinde brațele-nălbite,
acolo, în neant,
lumea murmură
în umbrele zăpezii
așteptând seninul iubirii,
dar clipele sunt învinse
de negustori necinstiți.
Nor de gânduri
ies din cenușa uitării
ascunși în unghiuri,
unde pulsează durerea.
În ochii de fiară,
apusul este pustiu.
poezie de Ion Răduț din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.