Jurnal alb
In postul asta de dulce iubirea m-a luat pe sus
Si mi-a fost trasa de subt picioare la mare inaltime
Cand postul tocmai se terminase
Nu-i bine, dar de la o vreme
Simti ca nu mai poti sa cazi de sus
Ci doar de foarte de sus
Acolo unde curentii reci ai nemuririi te secera ca pe grane
Si cazi jos, jos
Plutind alb, pufos, instelat
Te asterni moale si scartaind
Sub papucul iubirii troienite
Intre sufragerie si dormitor
Intre versantii carpienilor metamorfici
Si Moartea cea mare
poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Neculea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.