Criticu' și poetu'
Aveam rezervată aceiași masă la "Mărul de aur".
El se foiește pe scaun în vreme ce manuscrisele
răsfoiește. Ca și mine, firește, el mai mult
răsfoiește decât citește. La anumite intervale,
după extenuantă concentrare, criticu' dorește
un vin mai diluat. Stând mult la masă, nu mai
face doi bani la pat. Nouă ne place poetesele;
hrana cea mai la îndemână pentru flămânzeala
cotidiană, carne crudă, de debutante, ușor fezandată
în cartierele de proveniență.
Te poți convinge că are talent
Numai punând-o să evolueze la aparat
Ați ghicit, talentul ascuns e detectabil,
Doar făcând șpagatul în fața specialistului
Criticu' bea bere, nu vrea să fie pulbere,
Eu ling preocupat o tărie, ca să capăt altă tărie,
mă asemăn cu câinele lui Mircea Sântimbreanu
care fiind teribil de mărunțel, dădea
dimensiuni și mai de uriaș stăpânului.
Criticu' decretă: sunt aplicatul descoperitor
de tinere poetese,
toate debutantele întâi mi se descoperă
Sunt maestrul care le gustă lirica, mușcându-le nurii,
Nu vreau șefia revistei, mi-ajunge "Poșta redacției".
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Gălățeanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.