Confesiunea unei umbre
în războiul cu tine însuți
nu moare nimeni
nu există pradă și
nici prădători
câmpul de luptă e doar
un spațiu al insomniilor
dintre două clipe
durerea ta e și a celuilalt
doar unul își potrivește pașii
după mers
și acela ești tu
căutând în rucsacul de pe spate
toate spaimele morții
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.