Prima treapta
Sufletul se prelinge pe ziduri
Ude de igrasia sfârșitului
Iar strigătele sunt șoapte
În sanatoriul imaginației nude.
Sufletul nu dovedește nimic,
O perpetuă curgere în același labirint înfundat.
Cu el începe stagiunea tristeții,
Himere proaspete în relativitatea spasmului.
Zbor înapoi cu aripile închise
Într-o prăpastie a așteptării
Morții de apoi,
Vieții de acum!
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre relativitate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre nuditate
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.