Ambroise: Între lumi, nu există memorie. Nici ecou nu este. Dacă ar fi existat ecou, cuvintele mele s-ar fi reverberat și eu mi le-aș fi amintit, auzindu-le. Nu există memoria spațiului și nici sunetul nu are memorie. Nimic nu are memorie, nimic nu se repetă. Nici timpul nu se repetă, altfel, ar însemna să treacă. Între lumi, timpul este veșnic, pentru că nu are memorie și, atunci, el uită să treacă.
replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.