Alexandru refuzând apa

Sub cort, împăratul vestit, Macedon,
Făcuse popas în drumul spre est...
Burdufuri de apă cărau monoton
Soldaţii spre el – supuşenie-n gest,
Coif plin de răcoare unu-i întinse,
Morgana, Alexandru mai c-o atinse,
"Pentru cine-i adusă apa, s-o bea?"
Întrebase, vlăguit, Suveranul,
"Pentru copii. Dară Măria Ta,
Umple-şi cât vroieşte paharul!"
Atunci, Alexandru aruncă o privire
Spre dunele revărsând nălucire,
Soarele, jeratic atâta zvârlea din cuptoare
Că aerul avea suprafeţe rănite,
Palmierii transpirau cu sudoare,
Rostind spre cer jelanii cumplite,
Razele împrăştiau flăcări alb-pale,
Nisipul dădea foc la sandale...
Coşmar şi panică de-apocalipsă...
Sporeau vâlvătaia coifuri de-argint
Degeaba arme în plus, de apă e lipsă
Şi-n zarea-ntinsă nu-i pală de vânt.
Ochi de oşteni aburiţi de broboane
Cerşind uragane şi ploi cu bulboane
Pe loc, cai tropotind în hamuri de fier
Înroşit în vatra cu cărbunii aprinşi,
Potcoave sfârâiau pe buză de crater,
Oastea se clătina cu paşi de învinşi
Şi în acest deşert de spaime vălurit
Om, cal, oază, aer –totul era pustiit!
Thanatos îşi ceruse cu sârg tributul
Încinşi în zale tot cărau la morţi,
La ce folos săgeţile şi scutul?
Vipia te ucide prin tragere la sorţi.
Alţii se perpeleau, bolborosind amar,
Ca hălcile de carne pe sfârâind grătar,
Avea-mpăratul privirea-nnegurată,
Uitându-se la coiful întors, cu care-l îmbia,
Insistent, soldatul: "Hai, bea odată!
E pentru copii, dar ţi se cuvine ţie,
Şi de căldură pruncii de-or pieri,
Ne ştii bărbaţi, la loc ne-om înmulţi"...

Stă Împăratul neclintit, deşi oferta-i tentantă
Şi soarele loveşte în cort mai abitir
Ca-n cercul suprem, tăioasă, o secantă,
Cum omul rănit e cuprins de delir.
"Vitejilor!" rosti, întrerupt de-un sughiţ,
"Apa refuz. Rămân pe vin, nu beau şpriţ!"

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!