Libera alegere...
tu căutai în mine un perete
să-l strângi cu ușa poate, indecis
cu buzele surpate peste sete
cerșind un strop de ape din abis
tu căutai în mine o putere
ce la moment să poată limita
mereu aceliași încercări stingere
ceva de a schimba pe altceva
mai căutai în mine sensul logic
tot emotivul tău seducător
și paralel cu golul astrologic
din suflet să emane numai dor
în mimica, în poze și în gesturi
în zâmbet, în privire, în cuvânt
tu revărsai emoții fără resturi
de sentimente ambalate cu instinct
ba mari de foc ba ere glaciare
ba alte sute netemeinice de stări -
tu pentru mine impuneai o stare
în stare să existe numai ieri
tu impuneai mereu doar tot ce doare
-esența încordată la extrem
am obosit și nu mai pot. Îmi pare
că e mai lesne să ne-ntoarcem în Edem
și pom și șarpe să trimitem în ispită
să-i izgonim din rai pe amândoi
și să pornim pe calea stabilită
de libera alegere din noi...
poezie de Iurie Osoianu (19 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
1 Florelia [din public] a spus pe 1 mai 2019: |
| Numai inima poate sa aleagă. .. |