Asteapta-ma toamna
și mă mai uit pe geam să mai treacă timpul
cerul sfâșiat de atâtea ciocuri stă să cadă-n zdrențe
secunda trecută s-au terminat și păsările de atâta numărat
mâinile mele dirijează vântul rostogolit printre petice
secunda asta pe stradă trece toamna
toamnă toamnă stai puțin stai așteaptă-mă și pe mine
măcar vom merge împreună mai departe
hm! îi zâmbesc cât de portocaliu îți foșnești pașii
o privesc în ochii gri și-n suflet îmi cade atât de grea
ai grijă ce-mi naști în privire ai grijă mi-e frig și mi-e frică
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.