La capătul unei nopți albe, ne trezim mereu împovărați nu de neodihna trupului, ci de interogațiile care ne-au asaltat într-un răgaz în care, neavând altceva...
La capătul unei nopți albe, ne trezim mereu împovărați nu de neodihna trupului, ci de interogațiile care ne-au asaltat într-un răgaz în care, neavând altceva mai urgent de făcut, am fost nevoiți să ne întoarcem la adevărurile noastre. Și, dacă, luați cu grijile vieții și prea ocupați să ne păstram direcția alergăturii, în timpul zilei nu avem timp să ne căutăm sensul vieții, când se face noapte, iar somnul nu are milă de noi, ne pomenim bântuiți de întrebările esențiale.
citat din Alice Năstase Buciuta
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.