Omul de rând
Și-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum,
a sosit în orașul despre care îi povestiseră părinții
că odată ajuns acolo rămâi
și a rămas,
oamenii par acum altfel, niște însingurați în mulțime
puși să repete același lucru zilnic
ca niște marionete ale altora.
A suferit pentru neputința de a înțelege la timp
mersul fără oprire printre obstacole
și s-a trezit prins în chingile vieții.
Nu știu dacă a mai scăpat vreodată,
dar a stat mereu la rând când avea dor de ceva,
s-a ales cu o bătrânețe de toată râvna
pe care o duce-n spinare ca pe un cal mort,
mărșăluiește încovoiat spre apus
cu gândul departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre oraș
- poezii despre obstacole
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.