Când ne lovim de dragoste
Când ne lovim de dragoste,
iar cucuiele cresc diavolește-n fruntea noastră
deși ne doare,
râdem din toată inima și zâmbim
amețiți...
Când cucuiele ni s-au vindecat,
iar șocul nu ne mai zăpăcește
simțurile
aura care rămâne-n locul sfânt
cuprinde privirea,
ne-mbrățișează inima
și ne vinde amintiri...
Muzica lor ne-nvăluie cu sensibilitate,
visul din trecut
ne-aduce o aripă fâlfâitoare
și neajutorată ce-și cere perechea...
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Tălpău. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.