Alergie la concesii
Ca să obțin pașaport
pentru dialogul cu lumea,
mă îmbulzesc pe banda rulantă a prezentului,
cu irezistibila spontaneitate a vieții însăși:
îmi învestesc speranțele de autofinanțare.
Ponderea visului meu întru aspirație
stă între reușite și eșecuri.
Mă exilasem imaginar în trecut,
să apăr noul cu premisele vechiului,
dar aveam preț de târg și nu de demnitate.
Am descoperit că adevărul
e calea de a învinge agreabila și inutila ceremonie,
când, în fața valorii, te afli cu mâinile goale.
Să optezi prin eliminare,
adică prin selecție,
pentru un elan intelectual de calitate,
condimentat cu entuziasm!
O realitate prefabricată
certifică prin transfigurare contrariul ei.
Nu din ipocrizie față de alții,
ci din sinceritate față de tine,
vanitatea de a spune ce gândești
te poate face să greșești.
Tăcerea nu este o strategie a opiniei!
În tăcere să asculți melodia
celor mai seducătoare idei și formule
ce destramă justificarea lăuntrică
(simplu, dar nu inexpresiv,
incitant, dar nu impulsiv),
deoarece nimeni nu devine înțelept
prin experiența altuia,
cum nimeni nu capătă experiență
din înțelepciunea altcuiva.
Să nu trădezi o idee
chiar dacă vitalitatea îi e crepusculară!
Arta a fost născocită pentru a contura natura.
La concesii fac alergie...
și un strop de poezie!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.