M-aplec peste cuvinte
Gândind că Universul
e tot ce ne desparte,
Mi-adun toată visarea
pe-o margine de carte.
Mă-aplec peste cuvinte
aproape, mai aproape
Și mă-mpreun ca luna
cu luciul unei ape.
Ca un ecou mă-mprăștii
tremurător în unde
Când din înalt de ceruri
Luceafăru-mi răspunde.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre visare, citate de Elena Victoria Glodean despre visare, poezii despre timp, citate de Elena Victoria Glodean despre timp, poezii despre cărți sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.