Iubiri ucise pe pământ
Doar amintirea poate să-ți măsoare
Prin viscolul plecării fără sens,
Clipa în care-ai inventat ninsoare
Peste destinul ce ți l-ai ales.
Doar amintirea te mai ține minte,
Și-ți caută în cioburi de oglinzi,
Sărutul îmbrăcat în vechi veșminte
Cu care iernii veșnice te vinzi.
Și dacă nu-ntelegi, de vină nu e
Răceala ce-ai lăsat-o în cuvânt,
Ci... poate, o greșeală care-ți suie
La cer, iubiri ucise pe pământ.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.